Partidul Crestin Ortodox

  Judecand dupa lucrurile care se petrec pe scena circului politic autohton si totodata conform principiului deja utopic clasa politica piere pe mana ei, ai spune ca abisul suferintei se apropie. Cand colo, nici gand de asa ceva. Insa, totusi, va veni si ziua in care cei ce vor suferi intr-un final de pe urma propriilor ineptii administrative vor deveni, paradoxal sau nu, martiri ai neamului, desi asta nu va alina vreun suflet necajit. Nu, nici atat. Dar, a fi apolitic inseamna sa nu faci nici macar politica de colt. Astfel, poti evita din start drumul ostil. Drumul la care nici nu ai visat, in frageda pruncie. Iar, daca totusi te aventurezi, atunci chiar sa o faci pe pielea ta. Haina de politician ar trebui sa fie deosebit de… grea. Ca un dus rece in plina iarna. Ar trebui sa poarte toata aceasta ura a societatii, pe care sa o pastreze in stare latenta pana la noi dispozitii primite fie si de la domnul Gigel, sa spunem. Fiindca dansul, liber cugetator ales arbitrar, va fi mai competent chiar decat dracul. De asemenea, ar trebui sa poarte cu piosenie pana si osanda domnului Gigel in chip de recunostinta fata de glia si neamul stramosesc. Si toate astea gratuit, doar intr-un crez, un cuget si-o simtire.
Din pacate, oamenii inca se-aduna la biserici sau partide. Un fel de politica oculta se face in ambele cazuri, doar ca, unii, obisnuiesc sa se inchine. Uneori.

by: Eightfold