Al cincilea element

“Orice forma de dependenta este rea, indiferent daca narcoticul este alcoolul, morfina sau idealismul.” Karl Gustav Jung (citatepedia.ro)
Am inceput cu acest citat din batranul si marea lui de suflete, pentru ca nu cumva sa se creada ca nu stim ce inseamna idealism! Deci, acest text nu este nicidecum raspunsul vreunei sperante inutile, chiar melancolice, ca aceea a unei rame-n piatra. Vrem sa salvam lumea, etc… O, nu; avem luciditatea necesara varstei! Juram pe rosu, de cand am fost facuti pionieri…
Ok, ne-am identificat, unii pe altii… E clar deja ca nu despre idealisme e vorba aici, dar sincer, despre ce este vorba cu adevarat nu se poate spune decat prin exemple, ca pildele; Deci, ca acest text sa existe, adica cei ce-l citesc sa-l inteleaga, el trebuie sa se explice prin comparatii. Relationari. Oricum, totul in limbajul nostru se reduce la comunicare, pana la urma… Suna pleonastic, dar adevarat!
Iar muzica este un mod de comunicare. Nu are neaparat la capetele ei ceva de genul, emitator-receptor… dar poate avea… Ea exista pur si simplu, independent de orice. E al cincilea element in natura! E o valoare in sine, Obiectiva; ca un bisturiu, acelasi din mana unui criminal sau a unui chirurg. Iar artistul este, sau ar trebui sa fie, expertul in comunicare!
Pai daca asa stau lucrurile fratilor, Artistul asta poate inventa focul!... Trebuie doar sa se puna de accord intre ei toti cei care se aduna sub acest nume, la modul serios, profesionist, with balls, cu existenta mai indelungata de 10 ani, cam cat o generatie adica. Si punandu-se ei de accord sa hotarasca sa stranga la un loc, deodata, sub acelasi imbold, pe cat e posibil… pe toti fanii lor; adica pe tot restul lumii., pe cat e posibil… Ne rezumam noi la artistii muzicali pentru ca exemplul dat sa fie mai restrans si pilda mai concreta. Niciodata in istoria noastra nu s-a intamplat asta, decat pe invers, uneori, pe negativ. Si asta numai prin tiranie si, slava domnului, la scara mereu nu prea mare. Asa cum ar trebui, poate doar evenimentul Woodstock, 15-18 august 1969, a semanat nitel. Dar au ramas totusi niste idealisti mai mari asa… Poate au stat prea putin acolo, cine stie?... Acest text face referire la present, e pentru cei contemporani lui, ca orice text de altfel…
E vorba de o speranta in curs de dezvoltare. E vorba despre faptul ca muzica n-a mai fost folosita ca “arma” niciodata, la modul programat. Ca Artistul nu s-a luat pana acum prea in serios… Nu si-a dus mana la slitz sa tipe: Is My Way! mai niciodata…
Ce-ar fi daca?... Pana la urma unde scrie ca atitudinile ar fi antagonice?! Ca arta n-are legatura cu puterea?! Arta e Autoritate! For Nietzche’s sake!... Insa in speranta de care vorbeam mai devreme, noi ne asteptam la un lucru petrecut in masa!
Mai pe sleau, cum ar fi o super manifestare artistica, pe scena!, in fata lumii intregi?!?

Cum ar fi un moment ca acesta (Satisfaction) amplificat si bolduit la maxim?

Sau ca acesta (Grow):

Sau (Walking In My Shoes):

Sau (The End):

Sau (Heart Shaped Box):

Sau (Transmission):

Sau (A Saucerful of Secrets):

Sau (Purple Haze):

Sau ()……………………..

Si exemplele ar putea continua, fiecare poate adauga aici ce vrea… asta e si ideea , de fapt…
Numai ca exact cand textul asta parea terminat… a aparut interviul acesta:
(10 Minute Interview 1969)

Care pare sa-l insumeze si sa-l rezume brusc, dintr-o suflare… si-l face inutil!
De ce ne era frica, n-am scapat.
Doamne ajuta!

by: Maparlo